Deshumarea naționaliștilor uciși la Vaslui

Aspecte cutremurătoare:
Sâmbăta, 26 Octombrie 1940
Încremeniți în durere, părintii, rudele si camarazii identifică rămăsitele pământesti.
Vaslui, 24 (Prin telefon)
Din București, cu acceleratul de Miercuri, la ora 22.35, au plecat la Vaslui în câteva vagoane speciale, legionari, legionare si membri ai familiilor celor ucisi.
Pentru Puiu Gârcineanu, doamna Cornelia Gârcineanu, soră, domnul procuror Gârcineanu, frate; doamna Tomescu, doamna Marieta Neacsu, domnul sublocotenent Dragomir.
Pentru Doru Constantinescu, doamnele Caliopi si Rodica Constantinescu. Pentru Mirea Motoc, domnul Dumitru Motoc, tată, doamna Elena Motoc, mamă si surorile.
Pentru căpitan Nicolae Maricari, doamna Maricari, sotie si doamna Tăranu, soacră.
Pentru Teodor Stahu, domnul Petre Stahu, frate.
Pentru Vasile Popescu, sora, Dionisie, frate si rudele: Maria Uletu, Ana Manganita, Teodosia Coles, Andrei Popescu, Stefan Stere Cales.
Pentru Sola Stavre, domnii Cristu si Vasile Sola si doamnele Joita Bratu si Ecaterina Echim.
Pentru Ion Belgea, doamna Ana Stancu, soră.
Pentru Spiru Bujgoli, domnii Hristu si Vasile Bujgoli, frati, domnii Barbu si Costică Dumitru, doamnele Angela Bujgoli, mamă si Angela Bujgoli, mătusă.
Pentru Petre Riosanu, camaradul Barbu Riosanu, precum si sora si copiii celui decedat.
Pentru Valeriu Cârdu, domnul Aurel Cârdu, frate.
Pentru Supila Polisperhon, camaradul Tache Dumitrescu.
Pentru Constantin Boboc, doamna si domnul Grigoriu si fratele, domnul Leon Boboc.
Pentru Virgil Borzea, căpitan Borzea, frate, comandant legionar Jenică Bordeanu si camarazii Marian si Trâmbitasu.
Pentru Ion Antoniu, căpitan Antoniu, tată, domnii Cezar Antonescu, E. Sătinescu si camarazii C. Vrabie si Cozuia.
Pentru Zosim Danielescu, doamna Danielescu, mamă, doamnele Filofteia si Elena, surori, doamna Elena Vasilescu si domnul Stefan Demetrescu.
Pentru Gogu Recman, domnul Alexandru Recman, tată, doamna Recman, mamă, domnisoara Pârvu si doamna Ecaterina Comanici.
Pentru Iordache Spânu, domnul Stefan Spânu, tată, doamna Smaranda Spânu, mamă si fratele.
Pentru Mihai Calapăr, doamna Margareta Jalbioară, soră si preot Calapăr, tată.
Pentru Nicolaescu Gheorghe, sora sa precum si un numeros grup de Armatoli, în costumele lor traditionale, veniti pentru a face recunoasterea camarazilor lor macedoneni ucisi la Vaslui.

SOSIREA LA VASLUI
In gara Vaslui oaspeții au fost întâmpinati de o gardă de legionari din garnizoana locală, comandată de camaradul Pivniceru.

DEZGROPAREA
La ora 7.00 a început scoaterea pământului de către o echipă de 20 de camarazi în uniforme legionare. Pământul este umed si cleios; se prinde de unealtă! Lucrul merge anevoie!
Alături de mormântul comun, stau familiile mortilor! Se aud suspinuri, gemete, îmbărbătări.
Un camarad povesteste la un colt al mormântului:
I-au împuscat pe la cinci dimineata. Apoi autoritătile au adunat jidanii din Vaslui, ducându-i in corpore la locul asasinatului ca să se bucure de priveliste. Au fost adusi si câtiva oameni care au privit încremeniti, făcându-si cruce.

Pe la orele sase seara, 30 de legionari vasluieni din arestul jandarmeriei au fost adusi între baionete să sape groapa comună a camarazilor lor. La ora 9.30 seara groapa era gata. A doua zi dimineata camionul jidanului Galler, depozitar de alcooluri din Vaslui, a adus trupurile celor ucisi în cimitir. Primele sase au fost asezate în groapă unul lângă celălalt. Dar camionul era probabil grăbit si s-a dat ordin să se arunce corpurile claie peste grămadă, pentru ca lucrurile să se termine mai repede. "Astfel o să vă îngrop si pe voi", a spus el camarazilor care săpau groapa.
După aceasta s-a turnat var pe primii sase. Parte din vestmintele lor au fost ridicate si împărtite de politie.

CA O LACRIMA DE SÂNGE
In timp ce se lucrează sârguincios la scoaterea pământului, corul legionarilor intonează Imnul legionarilor căzuti. Pe marginea mormântului ard lumânări sfioase, picură lacrimi din toti ochii.
Asistenta devine foarte numeroasă. In afară de cămăsile verzi, care se adună neîncetat din toată Moldova, vin tăranii din satele din jur si orăsenii din Vaslui.
La ora 11.30, la un capăt al gropii, se descoperă primele rămăsite mortuare. Sunt câteva bucăti de stofă si păr. Săparea continuă de aici înainte cu precautie. Se aduc fese, bandaje, acid fenic; camaradul doctor Valer Neagoe începe să descopere cu mistria primele oseminte din stratul ultim de pământ. El este secondat de camarazii doctor Voinescu si doctor Florian.

1. Se scoate primul trup mort, încremenit cu mâinile pe piept. Este imposibil de identificat deocamdată. In picioare nu are încăltăminte. Se văd în jur oase; par moi, palmele îi lipsesc. Este depus pe pajiste si acoperit.
Este ZOSIM DANIELESCU din Ploiesti; îl recunoaste mama sa.
Urmează dezgroparea celorlalti.
2. MIRCEA MOTOC; este recunoscut tot de mama sa, după desenul flanelei.
3. VASILE POPESCU, recunoscut după diapazonul găsit în buzunarul hainei si după dantură.
4. GHEORGHE NICOLICESCU care este recunoscut de sora sa. S-a găsit în buzunar livretul militar.
5. DORIN CONSTANTINESCU, recunoscut după mărgelele de la cojocel. Mama îi pune cămasa verde. Momentul este impresionant.
6. VIRGIL BORZEA, recunoscut după un dinte de aur din dreapta si după pantalonii golf.
7. BORIS TUCAN, recunoscut după cămasa militară pe care o purta la scoaterea din lagăr.
8. Al optulea nu poate fi identificat până la ora aceasta.
9. CONSTANTIN BOBOC, recunoscut după doi dinti suprapusi.
10. GHEORGHE VOLOCARU, recunoscut după actele găsite în buzunar.
11. ION BELGEA este recunoscut după haine si după mâinile sale subtiri si lungi. In momentul mortii trebuie să se fi chinuit grozav: are limba scoasă.
12. PETRE RIOSANU este recunoscut după firele albe din barbă.
13. SPIRU POPESCU, recunoscut de familie după îmbrăcăminte.
14. ALEXANDRU MORARU este recunoscut după păr si barbă.
15. MIRCEA GOGA, îmbrăcat în scurtă, pulover gri. Are asupra sa un Christ lucrat în os, cu insigna Vaslui. Ii lipseste dantura din dreapta.
16. MIRCEA TEOHARI, cu insigna de medicinist cu seria 269.
17. SPIRU BUJGOLI, cu dinti falsi pusi înainte de moarte.
18. Muncitorul RADU DOBRE, cu haine negre, bundită de miel.
19. TRAIAN CLIME, pantaloni în romburi, flanelă maro, câtiva dinti de viplă.
20. V.P. GâRCINEANU, recunoscut de familie după dantura de aur. Pulover fără mâneci, mănusi în buzunar, agendă 1938 cu însemnări.
21. IORDACHE SPâNU, haine gri, pulover fără mâneci, flanelă de piele.
22. TEODOR TUDOSE, haină de piele scurtă, pantaloni de cizmă, bundită de miel.
23. CHIRIAC CARATASU, recunoscut de familie după vestminte.
24. VALERIU CARDU, recunoscut de fratele său după croiala hainelor făcute la Oravita. Pulover verde, cu initialele în galben.
25. STAVRE SOLA, recunoscut de familie după dantură.
26. NICU COMĂNESCU, recunocut de camarazi după vestminte.
27. MIHAI CALAPĂR, recunoscut de tatăl său după lenjerie.
28. ION ANTONIU, cu teasta zdrobită de un pat de armă. Este fără haine si învelit într-un sac.
29. TEODOR STAHU, recunoscut de fratele său după suman si un piepten pe care i l-a adus în lagăr, cu putin timp înainte de a fi ucis.
30. SUPILA POLISPERHON, recunoscut după dantură si statură. Era cel mai înalt din lagăr.
31. ION BUSUIOC, recunoscut de camarazi după vestminte.
32. GOGU RECMAN, recunoscut de părintii săi după oasele fetii.

In general corpurile sunt mutilate îngrozitor.
ALAIUL FUNEBRU
La ora 19.00 slujba este terminată si cosciugele sunt asezate pe care trase de boi moldovenesti si decorate cu mult brădet. Carele se încolonează în poarta cimitirului, după fiecare mergând rudele mortilor, iar la sfârsit gărzile verzi. Calea parcursă prin oras pe străzile principale bogat pavoazate cu tricolor îndoliat. Casele crestinesti au usile deschise si pe ferestre numeroase lumânări aprinse. De balcoane atârnă scoarte nationale. Elevi, eleve si toată populatia orasului sunt rânduiti disciplinat pe trotuare cu lumânările aprinse. De la toate bisericile clopotele îsi împreună sunetele într-un dangăt trist si dureros.
Pluteste în tot orasul un duh de smerenie, reculegere si religiozitate. Ochii tuturor sunt umezi.
Vasluiul lui Stefan cel Mare atât de înstrăinat, astăzi se întoarce cu gândul la vremile străvechi când românul era stăpân la el acasă.
Alaiul funebru se scurge spre gară unde cosciugele sunt îmbarcate în vagoane speciale, care vor porni mâine în zori spre Predeal, formând un tren special, în care vor lua loc familiile îndoliate.

Autor : I. DIACONESCU