Modul nostru de a exista, jurnal de Front din 27 februarie 2007
Toţi cei ce gândesc ca mine privesc în jurul lor şi au impresia că lumea e atât de mare şi de haotică încât nu o poţi schimba cu nimic. Nu poţi acţiona cu forţa să schimbi un om sau un grup de oameni pentru că astfel se ajunge la groapa comună, exterminare şi alte metode care nu au dat rezultate niciodată. Acest lucru contravine legii şi poţi fi vânat ca un câine. În schimb poţi constitui o Comunitate, poţi aduna pe cei asemeni ţie să vegheze la liniştea şi bunăstarea Comunităţii şi să lupte pentru ea. Construieşti un cerc închis şi-l faci să devină impenetrabil. Dacă luptele sunt mai multe armonia Comunităţii e mai sigură şi cercul de care vorbeam va căpăta un contur mai mare. Aceasta este Comunitatea Frontului unde eu mă simt fericit. Aceasta este Familia mea curată, pură. Şi fără sentimente de ură, invidie, comploturi şi alte mizerii de care ne-am scârbit cu toţii. Pentru asta un militant face sacrificii indiferent de natura lor, pentru cea mai scumpă Familie: Comunitatea şi pentru supremul scop, suprema iubire: Frontul.
Camarad Ionuț Rotaru
Jurnal de Front, martie 2009
Pentru camaradul meu Cosmin, șef de divizie BF006 PADOVA Bracio di Ferro Italia și pentru camaradul meu Marius Trancă, sef divizie Bf003 Buzău Brațul de Fier România
Un militant când pornește la drum se gandește mereu că lasă în urmă pe cei dragi, renunță la unele planuri care probabil au eșuat sau trebuie relizate prin plecarea sa. Un militant când pleacă departe de divizia sa, poartă în inimă idealurile și cutezanța cu care a trait. Națiunea rămâne visul său și se gândește că dacă moare departe de pământul său sufletul său nu-și va găsi împacarea. Un militant care a lăsat în urma pe camarazii săi, traiește intens prin prisma amintirilor, acele momente de luptă și activism avute alături de familia sa și de frații săi. Atunci când o luptă se duce pentru un preț nobil, nu se mai poate sfârși niciodată. Destinul acestuia rămâne determinat de conditia sa , și instinctul de razboinic il poartă în alte fronturi și spre alte lupte pentru apărarea CELOR FĂRĂ DE PREȚ : națiunea, pământul, dreptatea și neatârnarea. Un militant devine foarte vulnerabil la acestea având același instinct al rațiunilor sale și anume tendința de a se avânta în lupte pentru scopuri nobile, pentru cele fără de preț. Astfel un front nu se termină niciodată acolo unde e prima linie, un front nu moare în urma unei gropi comune sau a unui asasinat asupra unui frate, o familie nu se elimină prin metode represive sau criminale, pentru că mereu va naște o alta familie cu aceleași rațiuni , același crez și aceiași ochi de a vedea aceasta lume. Brațul de Fier reprezintă un concept și un front, care nu poate fi limitat de granițe, iar sub steagul său luptă cei cu un suflet pur, cei demni si cu gândul la faptele onorabile și nu cele dizgrațioase. Inima unui militant bate întodeauna mai mult, nopțile sale devin mai lungi, iar viața sa personală poate deveni plină de impedimente datorită condiției sale, cea de a fi militant și bun camarad. Bucuriile și zâmbetul sunt aduse în luptă, activism, comunitatea sa, și dragostea frățească față de camarazi. Lacrimile sale nu se văd, dar se citesc greu de deslușit în trecutul său sau prin prezentul vitreg cu sacrificiile făcute. Dacă nu ar fi voia divinitații oamenii ca noi nici suflu nu ar fi avut sau nici măcar nu se nașteau. Universul are legile sale iar fapta noastră stă sub umbra lor.
Naționalismul se vindecă prin împușcare iar trădarea este cea mai gravă faptă Onoare si patrie marti, 31 martie 2009 Camarad Ionuț Rotaru
Cara Italia, il popolo orfano che ha perso un solo padre : Benito Mussolini
Italia, popor orfan, care a avut un singur tata: Mussolini. Numit criminal de catre crminali, numit erou de către eroi și frate de către camarzi. În aceste vremuri dizgrațiate,închisorile sunt pline de oameni care-și spun opinia. Aceasta este opinia militanților pe care nici gloanțele nu o pot interzice. Camarato Ionuț Rotaru, Bracio di Ferro BF001 Onore e patria
NUMELE NAȚIONALIȘTILOR UCIȘI LA VASLUI DE CĂTRE AUTORITĂȚI IN ANUL 1940
Belgea Ioan - comandant legionar, Gârcineanu Victor - comandant legionar, Tudose Teodor - comandant legionar, căpitan Maricari Nicolae, Riosanu Petre, Antoniu Ioan, Cârdu Valeriu, Motoc Mircea, Nicolicescu Gheorghe, Constantiniu Dorin, Stahu Teodor, Goga Mircea, Borzea Virgil, Busuioc Ioan, Popescu Spirea, Bujgoli Spiru, Clime Traian, Spânu Iordache, Supila Polisperhon, Boboc Constantin, Calapăr Mihai, Popescu Vasile, Recman Gogu, Dobre Radu, Caratasu Chiriac, Sola Stavre, Comănescu Nicolae, Danielescu Zosim, Teohari Mircea, Moraru Alexandru, Tucan Boris. Se aduce la cunostinta familiilor legionarilor martiri ucisi la Vaslui că, pentru participarea la deshumarea lor, se atasează un vagon special la trenul accelerat nr. 601 din seara zilei de 23 X a.c., cu plecarea din Gara de Nord la ora 22.30 si sosirea la Vaslui la ora 6.00. BUCUREȘTI, Marți, 22 X 1940
*...........săpau pământul groapei comune, iar alături de ei familiile celor ucişi îşi strigau durerea crâncenă. Deabea in zorii zilei placa de beton a putut fi înlăturată. Trupurile şi fetele arse de vitriol cu greu au putut fi recunoscute şi părinti, sotii, surori şi frati, în hohote de plâns, curăţau de pământ şi sânge cu lacrimile lor fierbinti fetele şi corpurile celor dragi. Trupurile au fost puse în scrie care s-au închis imediat, sicriele s-au înfăşurat in tricolor şi fiecare a fost aşezat intr'un car împodobit cu crengi de brad, tras de câte 4 boi.....*
Plecat-am nouă din Vaslui, Şi cu sergentul, zece, Şi nu-i era, zău, nimănui În piept inima rece. Voioşi ca şoimul cel uşor Ce zboară de pe munte, Aveam chiar pene la picior, Ş-aveam şi pene-n frunte.
Vasile Alecsandri
Dorm camarazii
Un anotimp aduce moarte
Și poartă suflete cu el,
Iar un condei cu vârf de-oțel
Mai scrie-o filă dintr-o carte.
Plouă salcâmii pe morminte
Ce le-ați uitat din nepăsare
Și-ndurerate de uitare
Cresc florile pe oseminte.
Cei îngropați fără de nume
În cimitire neștiute,
Plâng de sub frunzele căzute
Cu cântece din altă lume.
REMEMBER 32 de camarzi dezgropați, octombrie 1940 ,Vaslui. Lacrimi și lumânări peste trupuri mutilate…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu